formatia nightwish

Nightwish este o formaţie finlandeză de metal simfonic, fondată în anul 1996 în oraşul Kitee. Nightwish a contribuit semnificativ, spre sfârşitul anilor 1990, la creşterea popularităţii genului de muzică heavy metal cu elemente simfonice[1]
Formaţia era deja apreciată în Finlanda după lansarea primului single, „The Carpenter” (1997), dar faima internaţională i-a fost asigurată abia după realizarea albumelor Oceanborn (1998) şi Wishmaster (2000). Videoclipurile de pe Once, album realizat în 2004, au fost difuzate la MTV în S.U.A., iar piesele figurau pe coloana sonoră a filmelor americane. Cel mai mare hit, „Wish I Had an Angel” (2004), a fost inclus pe coloana sonoră a două filme pentru a promova turneul din America de Nord.[2] Până la concedierea solistei Tarja Turunen în toamna anului 2005, formaţia a mai realizat trei single-uri, două videoclipuri pentru album şi piesa „Sleeping Sun” de pe compilaţia Highest Hopes.
Căutările pentru înlocuirea Tarjei, în timpul cărora oricine putea trimite un demo pentru preselecţie, s-au terminat în luna mai 2007; la 24 mai formaţia a anunţat că noua solistă va fi Anette Olzon.[3] În toamna aceluiaşi an, formaţia a lansat albumul Dark Passion Play care include piesa de caritate „Eva” şi single-ul „Bye Bye Beautiful”.[4]

Începutul


Componenţa Nightwish la realizarea albumului Angels Fall First. De la stânga la dreapta: Emppu Vuorinen, Jukka Nevalainen, Tuomas Holopainen şi Tarja Turunen
Nightwish a fost ideea lui Tuomas Holopainen, concepută după petrecerea unei nopţi cu prietenii la un foc de tabără. Formaţia s-a format după puţin timp, în iulie 1996. Holopainen invitându-i să se alăture proiectului şi pe chitaristul Erno "Emppu" Vuorinen şi vocalista Tarja Turunen, renumită la şcoala pe care ei o frecventau datorita aptitudinilor ei vocale excelente.
Stilul lor la acel moment era bazat pe experimentele lui Halopainen folosind clapele, chitările acustice şi vocea de operă a Tarjei Turunen. Cei trei muzicieni au înregistrat un album demo acustic în decembrie 1996. Pe album figurau trei piese demo: „Nightwish” (de unde vine numele formaţiei), „The Forever Moments” şi „Etiäinen”. Prima idee a formaţiei a fost să creeze muzică de genul celei care este cântată în jurul focurilor de tabără. Oricum, Holopainen a decis că vocea Tarjei era prea puternică pentru un aşa proiect şi a hotărât să adauge elemente din metal.[5]
[modifică] Angels Fall First (1996–1997)
La începutul lui 1997, toboşarul Jukka Nevalainen se alătură formaţiei. În acelaşi timp, chitara acustică a fost înlocuită cu cea electrică. Atât decizia de a include un toboşar, cât şi folosirea chitării electrice de către Vuorinen făceau parte din ideea lui Holopainen de a schimba stilul original a formaţiei Nightwish pentru a avea o nouă perspectivă asupra metalului, formând ceea ce Nightwish este astăzi.
În aprilie 1997 formaţia înregistrează în studio şapte cântece, incluzând şi o versiune îmbunătăţită a piesei demo „Etiäinen”. Aceste cântece pot fi găsite pe ediţia limitată a albumului Angels Fall First.
În luna mai 1997, au semnat un contract cu casa de discuri finlandeză Spinefarm Records pentru două albume. Angels Fall First a fost realizat în noiembrie şi a ajuns pe locul 31 în clasamentul albumelor finlandeze. Un single realizat anterior, „The Carpenter”, a primit locul 3 în clasamentul single-urilor finlandeze. „The Carpenter” este o colaborare a formaţiei cu trupele de metal Children of Bodom şi Thy Serpent.
Criticile pentru Angels Fall First erau variate. All Music Guide a evaluat albumul cu nota 2/5[6] şi surse ca The Metal Observer au declarat că albumul de debut al formaţiei Nightwish e în mod drastic mai palid decât munca lor precedentă.[7] Oricum, pe Encyclopaedia Metallum, unde ascultătorul evaluează, albumul a avut o audienţă medie de 91 la sută.[8]
În decembrie 1997, după un an de activitate, a avut loc primul lor concert, în oraşul lor natal. În timpul iernii 1997-1998, formaţia a mai apărut live doar de şapte ori, deoarece Nevalainen şi Vuorinen au realizat serviciul militar obligatoriu, iar Turunen nu îşi terminase studiile.
În acest timp, Spinefarm Records a realizat care este potentialul trupei, şi a prelungit contractul de la două albume în trei.
[modifică] Oceanborn (1998–1999)
În 1998, basistul Sami Vänskä, un prieten vechi al lui Holopainen, se alătură formaţiei. După ce au filmat primul videoclip al formaţiei pentru piesa „The Carpenter” de pe albumul de debut, Nightwish realizează albumul Oceanborn, ascendentul lui Angels Fall First. Albumul este mult mai tehnic şi progresiv decât prima lor realizare în privinţa aranjamentelor şi a textelor.[9] Pe album figurează şi Tapio Wilska (ex-Finntroll) la două piese („[[Devil and the Deep Dark Ocean” şi „[[The Pharaoh Sails to Orion”). Oceanborn a ajuns în top 5 în clasamentul albumelor finlandeze. Primul single de pe album, „Sacrament of Wilderness”, a intrat direct pe locul 1 în clasamentul single-urilor finlandeze, unde a stat mai multe săptămâni.
Al doilea single a fost „Walking in the Air”, o preluare a piesei compozitorului Howard Blake, de pe coloana sonoră a filmului The Snowman. A fost visul lui Holopainen, de la 7 ani, de când a văzut filmul, să înregistreze piesa.[10]
În 1999, ei înregistrează single-ul „Sleeping Sun (Four Ballads of the Eclipse)”, pentru eclipsa de soare din 11 august, vizibilă în mai multe ţări din Europa. Acest single a fost vândut în 15000 de exemplare în prima lună în Germania şi conţine piese ca „Sleeping Sun”, „Walking in the Air”, „Angels Fall First” şi „Swanheart”. Nightwish filmează al treilea videoclip pentru „Sleeping Sun”, considerată una din cele mai bune piese ale formaţiei împreună cu „Nemo” şi „Wish I Had an Angel”. Oceanborn primeşte albumul de aur în august.[11]
[modifică] Wishmaster (2000)
În 2000 Nightwish a participat la calificarea finlandeză pentru Eurovision cu piesa „Sleepwalker” (realizată mai târziu pe ediţia specială Spinefarm al următorului album). Ei au terminat competiţia pe locul 2. Nightwish a câştigat votul publicului, dar juriul a fost de altă părere, iar Finlanda a fost reprezentată de Nina Åström. După ce Lordi, o altă formaţie metal, a câştigat calificarea finlandeză şi concursul Eurovision în 2006 cu piesa „Hardrock Hallelujah”, Halopainen a fost întrebat dacă Nightwish ar fi avut o prestaţie mai bună dacă ar fi avut şansa. El a răspuns că nu, şi că e mândru de ce au făcut cei de la Lordi.[12]
În mai realizează albumul Wishmaster care a mers direct pe locul 1 în clasamentul albumelor finlandeze, şi a rămas acolo pentru trei săptămâni. În a treia săptămână, albumului i s-a atribuit globul de aur. Wishmaster a fost declarat albumul anului de revista germană Rock Hard, întrecând albumele multaşteptate ale formaţiilor Iron Maiden şi Bon Jovi. Albumul a fost succedat de un single promoţional, „The Kinslayer”, o piesă pe care Halopainen a scriso despre masacrul de la liceul Columbine. În piesă figurează un dialog dintre Turunen şi vocalistul Ike Vil din formaţia Babylon Whores.
[modifică] Over the Hills and Far Away / Century Child (2001–2003)


Formaţia în videoclipul
„Over the Hills and Far Away"


„Over the Hills and Far Away”, primul şi singurul lor EP.
În 2001, Nightwish a înregistrat piesa „Over the Hills and Far Away” (preluată de la Gary Moore), împreună cu două piese noi şi prelucrarea piesei Astral Romance. Astfel a fost realizat EP-ul Over the Hills and Far Away. Înregistrarea a fost făcută împreună cu Tony Kakko (de la formaţia power metal Sonata Arctica) şi Tapio Wilska. Ei au realizat şi un CD, DVD şi o casetă video cu material live înregistrat într-un show în Tampere la 29 decembrie 2000 sub numele From Wishes to Eternity. Peste puţin timp, Sami Vänskä a fost rugat de Halopainen să părăsească formaţia, fiind înlocuit de Marco Hietala (Tarot, ex-Sinergy) părăsind practic formaţia Sinergy. Tuomas a spus că el şi Sami ţin legătura, alungând zvonurile care spuneau că ei nu s-au mai întâlnit de atunci, deşi ei nu mai sunt interesaţi în a face un alt proiect împreună.

În 2002, Nightwish realizează Century Child, şi single-urile „Ever Dream” şi „Bless the Child”. Diferenţa principală faţă de albumele anterioare este folosirea unei orchestre din Filndanda live la „Bless the Child”, „Ever Dream”, „Feel For You” şi ”The Beauty of the Beast”, pentru a simţi actualitatea muzicii clasice. Preferata fanilor este piesa „Phantom of the Opera” (versiunea formaţiei), din melodia faimoasă cu acelaşi nume compusă de Andrew Lloyd Webber. Century Child a primit aurul la două ore după ce a fost realizat şi platina după două săptămâni. Albumul a realizat un record în clasamentul albumelor finlandeze. După videoclipul „Bless the Child”, a fost înregistrat un al doilea videoclip, însă fără a fi realizat ca single. Piesa aleasă a fost „End of All Hope”, iar clipul conţine secvenţe din filmul finlandez Kohtalon kirja (engleză: The Book of Fate).[13]
În 2003, Nightwish realizează al doilea DVD, intitulat End of Innocence care spune povestea formaţiei prin cuvintele lui Halopainen şi Nevalainen în două ore. Pe documentar figurează secvenţe din concerte, şedinţe foto, etc. Tarja s-a căsătorit în timpul verii anului 2003 şi se spunea că formaţia a fost pe punctul de a se destrăma. Zvonurile s-au dovedit a fi false, pe măsură ce formaţia şi-a continuat concertele şi au realizat alt album.
[modifică] Once / Highest Hopes (2004–2005)


Un poster ce anunţă un concert Nightwish
Pe 7 iunie 2004 a fost realizat alt album intitulat Once, împreună cu primul lor single, „Nemo” (în latină „nimeni”), de pe acest album. Single-ul a doborât clasamentele finlandeze şi ungare, şi a ajung în top 10 în 5 ţări. De aceea „Nemo” este considerat cel mai de succes single al formaţiei.
Nouă din unsprezece piese de pe Once sunt acompaniate de orchestră. Spre deosebire de Century Child, Nightwish a decis să caute o orchestră din afara Finlandei, alegând London Session Orchestra. Once este deasemenea al doilea album pe care figurează o piesă în totalitate în finlandeză: „Kuolema tekee taiteilijan” (engleză: „Death Makes an Artist”, română: „Moartea formează artişti”).
Once a primit de trei ori discul de platină în Finlanda, unul în Germania, de aur în Suedia şi a ajuns în #1 în clasamentele din Grecia, Norvegia şi Ungaria. Următoarele single-uri au fost: „Wish I Had an Angel” (ce figurează pe coloana sonoră a filmului „Alone in the Dark”), „Kuolema Tekee Taiteilijan” (realizat doar în Finlanda şi Japonia) şi „The Siren”. În spatele succesului, Once a fost acceptat de critici, cu multe remarci pozitive (ca metalfan.nl[14] şi RockReport.be[15]) în comparaţie cu Oceanborn. Succesul albumului i-a permis formaţiei să participe la Once World Tour, care le-a oferit ocazia să viziteze multe ţări în care nu au mai călătorit înainte. Nightwish a deschis ceremonia Campionatului Mondial de Gimnastică 2005 de la Helsinki, formaţia fiind aplaudată de publicul pe care l-au câştigat.
Albumul „Best Of” a fost realizat în septembrie 2005 şi conţine cântece de pe toate albumele lor. Compilaţia a fost intitulată „Highest Hopes” şi include o preluare live a piesei „High Hopes” (de pe albumul The Division Bell al formaţiei Pink Floyd).
Această piesă a fost prima în care Hietala cântă solo. O prelucrare a piesei „Sleeping Sun” (de pe Oceanborn) figurează pe album, care a fost deasemenea realizat ca single. Un nou videoclip pentru „Sleeping Sun” a fost filmat, prezentând o bătălie medievală, şi poate fi găsită pe ediţia germană a single-ului şi pe un DVD separat realizat de Spinefarm.
[modifică] End of an Era (2005–2006)


Interpretând Creek Mary's Blood cu John Two-Hawks pe Hartwall Areena
După înregistrarea în Hartwall Areena (Helsinki) pe 21 octombrie 2005 a noului DVD live End of an Era (realizat în iunie 2006), patru dintre membrii formaţiei Nightwish au decis că e mai bine să continue fără Tarja Turunen.[16] Sentimentele lor au fost exprimate într-o scrisoare care a fost dată Tarjei de Tuomas Holopainen după concert, şi apoi postat pe site-ul formaţiei. Justificarea principală a concedierii Tarjei, dată în scrisoare, este că formaţia a simţit că soţul ei, Marcelo Cabuli, un om de afaceri argentinian, şi interesele comerciale i-au schimbat atitudinea solistei faţă de formaţie.
Turunem a spus că concedierea a şocat-o în întregime, ea nefiind înştiinţată înainte să primească scrisoarea. Ea a declarat că atacurile personale asupra ei şi a soţului său sunt nejustificate, precum şi că scrisoarea deschisă publicului a fost „necugetată şi crudă”. Ea şi-a exprimat aceste sentimente prin scrisoarea ei proprie deschisă publicului, care a fost publicată pe site-ul ei personal[17], şi la diferite televiziuni, reviste şi interviuri pentru ziare.
[modifică] Dark Passion Play (2006—prezent)

Componenţa formaţiei în 2007.
De la stânga la dreapta: Marco Hietala, Tuomas Holopainen, Anette Olzon, Emppu Vuorinen şi Jukka Nevalainen
Formaţia a intrat în studio pe 15 septembrie 2006 pentru a înregistra al şaselea album de studio al formaţiei, Dark Passion Play. Procesul a început cu înregistrarea tobelor, chitării, chitării bass şi clapelor, urmate de înregistrarea corului şi orchestrei în Abbey Road Studios. După acestea, au fost înregistrate dispozitivele finale de sintetizare şi vocile.[18]
Pentru a găsi o înlocuitoare a Tarjei, pe 17 martie 2006 formaţia a permis vocalistelor interesate să trimită un demo pentru preselecţie. În acest timp, apar speculaţii în privinţa identităţii persoanei care va fi noua vocalistă a formaţiei. În aprilie 2007, revista heavy metal Terrorizer a raportat că Sarah Brightman va fi noua solistă, o glumă de 1 aprilie - Ziua păcălelilor. Ca răspuns la aceasta şi la alte zvonuri, formaţia a rugat fanii să nu creadă altă sursă decât însăşi formaţia pentru informaţii despre noua vocalistă.[18]
Din acelaşi motiv, identitatea solistei a fost publicată înainte, şi pe 24 mai 2007, Anette Olzon din Katrineholm, Suedia, solista de 35 ani a trupei Alyson Avenue, a fost anunţată ca înlocuitoarea Tarjei.[18] Holopainen a declarat în interviuri că nu a dorit să dezvăluie identitatea ei, până când noul material Nightwish nu a fost lansat, deoarece nu a vrut ca fanii să o judece după o fotografie sau după trecut.
A doua zi după alegere, piesa de caritate „Eva” a fost anunţat ca primul single de pe noul album, disponibilă doar pentru descărcare. Ea a fost programată iniţial pentru lansare pe 30 mai, dar, datorită unei scurgeri de pe un site britanic de download, single-ul a fost lansat pe 25 mai.[18] Aceasta a fost prima piesă publicată (cu excepţia mostrelor audio de pe site-ul formaţiei) în care figura Olzon.
Pe 13 iunie Nightwish a făcut public numele noului album, Dark Passion Play, şi coperta lui pe site-ul oficial, precum şi numele şi coperta celui de-al doilea single al acestul album, „Amaranth”. Single-ul, care a fost lansat în Finlanda pe 22 august, include o piesă bonus intitulată „While Your Lips Are Still Red” scrisă de Tuomas ca tema principală de pe coloana sonoră a filmului finlandez „Lieksa!”. Din punct de vedere tehnic, aceasta nu este o piesă Nightwish, deoarece îi include doar pe Marco Hientala la voce şi chitară bas acusică, Tuomas Holopainen la clape şi Jukka Nevalainen la tobe. Videoclipul pentru piesă (primul de pe album) a fost oficial publicat pe 15 iunie.[18] „Amaranth” a atins aurul în Finlanda în mai puţin de două zile de la lansarea în magazine.[18]
„Dark Passion Play” a fost lansat în toată Europa în ultima săptămână a lunii septembrie 2007, în Marea Britanie pe 1 octombrie, în S.U.A. pe 2 octombrie. Au existat trei versiuni distincte: 1) un CD cu versiunea standard şi 2) o ediţie specială de două CD-uri care conţine o piesă bonus pe discul 1 şi versiuni orchestrale pentru fiecare piesă de pe album pe discul 2 şi 3) o ediţie limitată de 3 CD-uri cu 2 CD-uri din versiunea a doua şi cu un al treilea CD ce conţine unele versiuni demo ale pieselor (de exemplu „The Poet and the Pendulum”), precum şi piese bonus (de exemplu „Bye Bye Beautiful", b-side-ul de pe single „The Escapist" şi „Erämaan Viimeinen”, versiunea cu voce a piesei „Last of the Wilds".[18]
În acest album, probabil din cauza plecării Tarjei, vocalistul Marco Hietala a dobândit mai multă libertate în vocalul său, cântând, cel puţin vocea de fundal, în fiecare piesă de pe album, cu excepţia piesei „Eva" şi „Amaranth”, fiind vocalistul formaţiei în piese ca „The Islander”, Master Passion Greed, „While Your Lips Are Still Red” şi „Reach”, (ambele piese bonus mai târziu), şi interpretând refrenul în piese ca „Bye Bye Beautiful” şi „7 Days to the Wolves”.[18]
Mai multe reviste, printre care şi Kerrang! au observat cum plecarea Tarjei Turunen a influenţat atitudinea formaţiei în a colabora cu alte trupe. Utilizarea celor 175 muzicieni suplimentari pentru orchestrare şi părţile solo ale albumului a dus trupa să fie descrisă acum ca “Metal Epic” de multe persoane – mai ales datorită celor 14 minute cu care debutează albumul: “The Poet and The Pendulum”. Albumul a fost evaluat cu 5/5 de către Kerrang!.[19]
Influenţe
Tuomas Holopainen, autorul muzicii şi versurilor formaţiei, spune că sursa lui de inspiraţie pentru cele mai multe din piesele Nightwish este muzica de film. Cântece ca „Beauty of the Beast” (de pe albumul Century Child) şi „Ghost Love Score” (de pe Once) sunt exemple ale acestei influenţe. Alte cântece, ca de exemplu „Romanticide” şi „Wish I Had an Angel” (ambele de pe Once) au elemente evocatoare de muzică techno. Holopainen a menţionat muzica de film este şi cea pe care o ascultă acasă. Îi place de exemplu muzica lui Van Helsing şi Crimson Tide, şi aproape tot ce este scris de Hans Zimmer.
Pe pe de altă parte, Nightwish serveşte ca sursă de inspiraţie pentru alte formaţii. Simone Simons, solistul formaţiei Epica, a declarat că a început să cânte datorită formaţiei[20]. Fostul cântăreţ al formaţiei Visions de Atlantis, Nicole Bogner, a recunoscut că primul lor album a fost inspirat din belşug de Nightwish[21]. Sander Gommans din After Forever a spus că formaţia Nightwish "va influenţa cu siguranţă crearea pieselor noi"[22]. Solistul formaţiei Power metal Sonata Arctica, Tony Kakko, a explicat în repetate rânduri cât de mult Nighwish l-a influenţat.[23]
[modifică] Stilul muzical
O definiţie exactă a stilului muzical al formaţiei este disputată. Nightwish a fost menţionată ca parte a genurilor gothic metal, symphonic metal şi power metal.
Definiţia de metal symphonic este bazată pe armonia dintre instrumentele formaţiei şi stilurile vocale de muzică clasică şi de film. Imaginaţia şi fantezia înălţătoare, atmosferele epice, vocea ridicată, chitara şi solo-urile de pian şi stilul muzical melodic rapid al muzicii Nightwish, în special pe primele trei albume, îi plasează în genul power metal, asemănător cu alte formaţii finlandeze ca Sonata Arctica şi Stratovarius. Indexul de Metal gothic este adesea folosit de reviste ca Kerrang, la fel ca multe din piesele Nightwish, în special cele de pe ultimele albume, care sunt sumbre, întunecoase, neobişnuit pentru power metal, iar fanii l-au perceput ca gotic şi metal. Vocea unei soprane în formaţie este deasemenea rară în power metal, şi are mai multe în comun cu metalul gothic ca Tristania şi Theatre of Tragedy.
Tuomas Holopainen a descris odată muzica lor ca "heavy metal melodic cu o cântăreaţă femeie".
O nouă eră în stilul muzical al formaţiei a început cu Century Child care a fost dezvoltat ulterior cu Once. Chitările au fost simplificate până la un sunet ritmic coborât, la un hard rock, mai modern decât vechiul power metal melodic, iar vocea Tarjei a devenit mai aproape de standardul vocilor cântăreţelor de rock. Multe piese au fost influenţate de vocea bărbătească a noului basist Marco Hietala. Într-un interviu, Tuomas Holopainen a spus că noul album va avea multe în comun cu ultimul album (Once). De exemplu, formaţia va păstra oarecum cântecele puternice (ca „Nemo”, „Wish I Had an Angel” şi „Planet Hell”), dar vor fi şi câteva balade. Noul album include mulţi muzicieni invitaţi şi părţi orchestrale - în acelaşi interviu, Tuomas a spus că ei au înregistrat Once cu 18 oameni în cor, care nu erau suficenţi.

[img][/img]
[img][/img]
[img][/img]
ei sunt una din trupele mele preferate

o sa va pun nijte videoclipuri cu ei